După mai multe căutări, am găsit o fotografie care semăna aproape perfect cu ceea ce aveam în față.
Era o imagine cu ouă de șopârlă.
Am comparat forma, culoarea și dimensiunea. Asemănarea era evidentă. Am deschis mai multe rezultate și am observat că șopârlele aleg adesea locuri liniștite, călduroase și protejate pentru a-și depune ouăle.
Colțul de lângă pat îndeplinea toate aceste condiții, potrivit prismedia.ro.
Cum ar fi putut intra o șopârlă în cameră
În zonele calde, mai ales în apropierea mării, șopârlele sunt întâlnite frecvent în jurul clădirilor, pe ziduri, pe terase și printre plante. Sunt atrase de căldură și de locurile unde pot găsi insecte.
Camera în care eram cazat se afla la parter, iar balconul dădea spre o grădină. În fiecare dimineață vedeam mici șopârle alergând pe pietrele încălzite de soare.
Până atunci nu îmi trecuse prin minte că una ar putea intra în cameră.
Ușa balconului fusese deschisă în fiecare zi. Plasa împotriva insectelor nu era fixată perfect, iar în partea de jos exista un spațiu mic. O șopârlă de dimensiuni reduse ar fi putut trece fără dificultate.
Era posibil să fi intrat în căutarea unui loc ferit și să fi găsit colțul dintre pat și perete. Acolo era întuneric, liniște și suficientă căldură.
Probabil venise în timpul nopții sau într-un moment în care camera fusese goală. După ce își depusese ouăle, ieșise pe aceeași cale.
Ideea că o vietate își alesese camera mea drept loc sigur mi s-a părut neașteptată. În același timp, situația arăta cât de apropiată este natura de spațiile în care locuim, chiar și atunci când nu o observăm.
La mare, granița dintre interior și exterior poate fi foarte fragilă. Insectele, păsările și reptilele mici se deplasează prin apropierea caselor, iar uneori ajung acolo unde oamenii nu se așteaptă.
De la teamă la curiozitate
În primele minute, obiectele îmi provocaseră neliniște. Faptul că nu știam ce sunt mă făcea să-mi imaginez tot felul de scenarii.
După ce am aflat că erau, cel mai probabil, ouă de șopârlă, perspectiva s-a schimbat complet. Nu mai vedeam în ele ceva amenințător, ci un mic episod din viața unei vietăți care încercase să găsească un loc sigur.
Șopârlele întâlnite în jurul locuințelor nu sunt, în mod obișnuit, agresive. Ele evită oamenii și fug imediat ce simt mișcare. În plus, se hrănesc cu insecte și pot contribui la reducerea numărului de țânțari, muște sau alte vietăți mici.
Am început să mă întreb cât timp ar fi trebuit să rămână ouăle acolo și dacă exista vreo posibilitate ca puii să iasă chiar în cameră.
Situația era fascinantă, dar nu puteam lăsa obiectele lângă pat. Exista riscul să le calc din greșeală sau să fie deteriorate în timpul curățeniei.
În același timp, nu voiam să le arunc.
Am încercat să aflu cum puteau fi mutate fără să le afectez. Unele recomandări sugerau că ouăle reptilelor nu trebuie întoarse sau zdruncinate, deoarece poziția lor poate fi importantă pentru dezvoltare.
Am decis să procedez cu cât mai multă grijă.
Mutarea ouălor într-un loc ferit
Am luat o cutie mică și am pus în interior un strat de pământ uscat și nisip. Am încercat să reproduc, pe cât posibil, condițiile dintr-un loc natural, ferit de soare direct.
Cu ajutorul unei bucăți de carton, am ridicat fiecare ou fără să-l răsucesc. Mi-am marcat în minte poziția în care se afla și l-am așezat în cutie în același mod.
Operațiunea a durat câteva minute.
Obiectele păreau extrem de delicate, iar eu mă mișcam de parcă aș fi transportat ceva foarte valoros. În acel moment, m-am gândit că în interiorul lor s-ar fi putut afla pui minusculi, aflați la începutul dezvoltării.
O resto si pe aver rig
