— Ce… e asta? am șoptit.
Întrebarea a rămas atârnată între noi, la fel de ușoară și de apăsătoare ca praful care încă plutea în lumină. În fața mea, cutia deschisă, rândurile de plicuri, numele meu repetat ca o bătaie calmă de inimă. În spatele meu, anii pe care îi știam închiși în tăcere. Iar între ele, o clipă lungă în care totul părea să respire altfel, de parcă până și aerul ar fi învățat un nou fel de a fi.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
