De trei ani spăl podelele liceului în care alții predau. Am 58 de ani și port un halat albastru, decolorat de atâtea spălări. Nimeni de acolo nu știa cine am fost eu cu adevărat. Mâinile mele sunt crăpate de la detergent și de la clor. Le ascund în buzunarele halatului când trec elevii pe lângă mine. Mi-e rușine de ele, deși muncesc cinstit. Domnul profesor Cosmin e tânăr, mereu la costum, mereu cu nasul pe sus. Pe mine mă striga „femeia cu mopul”. În fața copiilor.

Lecții de viață și demnitate
Chiar și în fața acestei schimbări radicale, Marioara nu și-a pierdut demnitatea. Munca ei, deși diferită de cea de profesor, este la fel de importantă. Aceasta ne arată că fiecare rol are valoare și că munca, indiferent de natura ei, merită respect. Marioara continuă să inspire pe cei din jur prin dedicarea și perseverența ei.

În concluzie, povestea Marioarei este o lecție de viață despre sacrificiu, iubire și demnitate. Ea ne reamintește că fiecare persoană, indiferent de circumstanțe, merită apreciere și respect. Într-o lume care adesea uită să recunoască eforturile celor din jur, Marioara rămâne un simbol al puterii de a nu renunța niciodată la sine. Această poveste ne învață că adevărata valoare a unei persoane nu se măsoară în titluri, ci în dedicarea și dragostea pe care le oferim celor din jur.

O resto si pe aver rig