Totuşi, independenţa nu exclude intimitatea sau solidaritatea emoţională. O femeie poate alege să trăiască fără un partener formal şi totodată să menţină relaţii apropiate, bazate pe sprijin reciproc. Alegerea nu este neapărat o renunţare la iubire, ci o recalibrare a modului în care aceasta e căutată şi trăită.
De remarcat: nu există o „vârstă magică” care să marcheze tranziţia. Cele mai importante elemente sunt contextul individual şi priorităţile personale. Ce pentru o femeie este o perioadă de libertate, pentru alta poate fi un moment în care caută un partener cu care să împartă viaţa.
Profesioniştii în sănătate mintală sugerează că dezvoltarea autonomiei, lucrul asupra stimei de sine şi evaluarea sinceră a propriilor nevoi sunt paşi esenţiali. Calitatea relaţiilor contează mai mult decât simpla existenţă a unei relaţii: o legătură sănătoasă aduce valoare, în timp ce una solicitantă poate determina dorinţa de independenţă.
O resto si pe aver rig
