Un alt element important e securitatea emoțională. Chiar dacă sunt prădători, pisicile păstrează comportamente defensive moștenite dintr-o viață ancestrală în care un animal putea deveni pradă. Apropiindu-se de omul cu care trăiesc, pisica caută protecție: prezența și mirosul stăpânului îi transmit un sentiment de siguranță.
Pentru unii feline, respirația ritmică a omului sau sunetele nocturne — sughițuri, susurări sau chiar sforăit ușor — activează curiozitatea. Chipul devine, astfel, un punct de interes constant, iar animalul e atras de mișcările subtile și de mirosurile exhalate în somn.
O resto si pe aver rig
