Dincolo de rolul alimentar şi economic, alunul are şi un rol ecologic.
Alunul formează perdele de protecţie a mediului, micşorând efectele secetei, împiedicând alunecarea terenurilor şi diminuând pericolul inudaţiilor.
Alunul (Corylus avellana) este un arbust fructifer ce creste spontan, la marginea padurilor de foioase. Acesta este raspandit in toate zonele geografice ale tarii, dar prefera zona dealurilor. Se prezinta sub forma de arbust (tufis) si poate atinge 5 metri inaltime. Frunzele sunt ovale, lung petiolate. Florile au o forma caracteristica, denumite popular ”matisori”. Fructul este o achena. Alunele sunt considerate bombe nutritive. Acestea contin: grasimi, vitaminte (B, E, A) ,calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, zinc, proteine.
1. Particularitati de crestere si fructificare:
Sistemul radicular este bine dezvoltat in lateral, dar in primii ani de la plantare radacinile cresc lent si nu patrund prea adanc in sol. Arbustul formeaza micorize. Coroana este globuloasa si deasa. Aceasta poate ajunge la 3-5 m inaltime si formeaza 15-20 ramificatii ce pornesc din zona coletului. Alunul formeaza cinci subtipuri de muguri:alun-particularitari
Muguri vegetativi: acestia sunt plasati la baza ramurilor, pe drajoni si pe lastarii lacomi;
Mugurii micsti unisexuati femeiesti: situati in partea superioara a ramurilor anuale. Din acestia se vor forma inflorescentele femeiesti;
Mugurii micsti din care se va forma un lastar ce are in varf un amentii (inflorecentele barbatesti) si 2-3 muguri femeiesti la baza;
Muguri amenti: din care se formeaza inflorecentele barbatesti;
Muguri adventivi: acestia sunt situati pe ramurile multianuale si pe radacina. Acestia sunt acoperiti de scoarta;
O resto si pe aver rig
