În urma ei, Matei și Ilinca, rumeni în obraji. Gheorghe Florea s-a apropiat încet. A bătut cu palma în peretele de pământ. Era tare ca piatra. — Ai reușit… a murmurat el. Maria a zâmbit. Nu larg. Nu triumfător. Ci liniștit. În primăvară, alți doi vecini au început să-și sape casele mai jos în pământ. Vasile Munteanu n-a mai pomenit niciodată de cei 100 de lei. Iar pe câmpia goală, acolo unde nu era nimic, a rămas o căsuță mică, crescută din pământ, ridicată cu zece lei, două mâini crăpate și o încăpățânare mai puternică decât iarna. Nu era doar o casă. Era dovada că, uneori, când totul îți este luat, îți rămâne ceva ce nimeni nu poate cumpăra. Puterea de a nu pleca. Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea.
O resto si pe aver rig
