Un episod rămas emblematic este strategia mamei de a-i potoli când deveneau de nestăpânit. În debara, la îndemână, stătea mereu un bagaj cu lucruri vechi de casă. Când tensiunea urca, Dorina îl ridica demonstrativ și anunța că pleacă. Micul Dani, fiind mezinul, era cel mai tulburat. Însă trucul s-a risipit când fratele mai mare a observat un indiciu amuzant:
„Vezi că e capotul ăla rupt pe care nu îl poartă niciodată!”
Când amenințarea nu a mai ținut, mama a înăsprit regia. Dani își amintește momentul în care s-a temut cu adevărat că pleacă:
„mama a făcut operațiunea T – a luat mașina de tăiței și atunci am zis… chiar pleacă. În anii 1980 și ceva, când doar doi din bloc aveau mașină de tăiței, atunci am zis… mama chiar pleacă!”
Spunea că va pleca la casa de nebuni, iar el, peste ani, își permite să glumească pe seama acelei spaime:
„Doamne, ce traumă… oare trebuie să merg la psiholog!?”
Rădăcini, meserii și felul în care rămân aproape
Dani notează și filonul familial: există o moștenire croată, însă limba se vorbea doar la bunici. El prinde înțelesul unor cuvinte, dar mărturisește că n-a ajuns s-o vorbească. În planul studiilor și al meseriilor, spune cu mândrie reținută că mama a fost economist, iar tatăl bibliotecar.
O resto si pe aver rig
