Am scos din cutie brățărica — un șnur colorat, simplu, împletit cu grijă. Deși nu avea nicio valoare materială, pentru mine era neprețuită. Am legat-o la încheietură și am simțit căldura unui gest născut din bunătate și suflet curat.
În zilele următoare, gândul mi-a rămas la acea femeie. Mi-o imaginam ținându-și copilul în brațe, luptând cu grijile zilnice, dar păstrând în privire o lumină senină. Poate că nu avea multe lucruri materiale, însă avea ceea ce contează cu adevărat — o inimă mare.
O resto si pe aver rig
