În cutie se aflau hăinuțele pe care le trimisesem cu ceva timp în urmă — frumos împăturite, curate și parfumate cu miros de detergent proaspăt. Lângă ele, era așezată o scrisoare.
Am desfăcut plicul cu emoție. Scrisul era tremurat, stângaci, dar plin de sinceritate. „Doamnă dragă, nu știu cum să vă mulțumesc. Hăinuțele pe care ni le-ați trimis ne-au fost de mare ajutor. Fetița mea, Maria, le-a purtat cu drag. Acum i-au rămas mici și m-am gândit că poate alt copil s-ar bucura de ele, așa cum s-a bucurat și ea. Vă trimit înapoi și o parte din sufletul nostru: o brățară împletită de Maria pentru fetița dumneavoastră.”
Am rămas cu scrisoarea în mână, copleșită de emoție, în timp ce lacrimile îmi curgeau fără oprire. Într-o lume în care oamenii par tot mai grăbiți și preocupați de bani, cineva îmi reamintea ce înseamnă adevărata recunoștință.
O resto si pe aver rig
