Dacă soții au optat pentru separația de bunuri, fiecare își păstrează, în principiu, proprietățile și veniturile separate, potrivit înțelegerii stabilite prin convenție. Dacă au ales un regim al comunității, trebuie analizat ce anume intră în masa comună și ce rămâne bun propriu.
Convenția matrimonială poate schimba semnificativ modul în care sunt împărțite bunurile la divorț. De aceea, documentele semnate la începutul căsătoriei sau pe parcursul acesteia sunt foarte importante.
Când se poate complica situația
Situația devine mai dificilă atunci când actele nu sunt clare sau când, de-a lungul anilor, proprietatea a fost tratată de ambii soți ca un bun comun. De exemplu, dacă ambii au locuit în casă, au investit bani, au făcut renovări, au plătit taxe, au construit anexe sau au contractat împrumuturi pentru acel imobil, pot apărea dispute.
La fel, dacă proprietarul inițial a acceptat să treacă locuința și pe numele celuilalt soț, acest gest poate avea efecte juridice importante. O astfel de modificare nu mai poate fi tratată ca o simplă formalitate, mai ales dacă este înscrisă în acte.
Donațiile între soți sau schimbările de proprietate făcute în timpul căsătoriei trebuie analizate separat. Ele pot indica intenția de a crea un drept comun sau de a oferi celuilalt soț o cotă din proprietate.
Ce se întâmplă la divorț
În cazul unui divorț, dacă soții nu ajung la o înțelegere amiabilă, partajul se poate face în instanță. Judecătorul va analiza actele, probele, contribuțiile fiecăruia și regimul matrimonial aplicabil.
O resto si pe aver rig
