Locuința primită de la părinți, înainte sau în timpul căsătoriei, este unul dintre cele mai sensibile subiecte atunci când se ajunge la divorț. Mulți oameni se întreabă dacă o casă oferită de familie, prin donație sau moștenire, se împarte între soți ori rămâne bunul personal al celui care a primit-o.
Răspunsul nu este întotdeauna simplu, pentru că depinde de mai multe elemente: momentul în care proprietatea a fost dobândită, actele prin care a fost transmisă, regimul matrimonial ales de soți și eventualele contribuții făcute de celălalt partener de-a lungul căsniciei.
Casa primită de la părinți este bun personal sau bun comun?
În principiu, o locuință primită prin donație sau moștenire de la părinți este considerată bun personal al soțului care a primit-o. Asta înseamnă că, în caz de divorț, ea nu intră automat la partaj și nu se împarte în mod egal între cei doi soți.
Dacă părinții au donat casa fiului sau fiicei lor, iar actul de donație indică în mod clar un singur beneficiar, proprietatea rămâne, de regulă, în patrimoniul acelei persoane. La fel se întâmplă și în cazul unei moșteniri: bunurile primite de la familie nu devin automat bunuri comune doar pentru că beneficiarul este căsătorit.
Totuși, există situații în care lucrurile se pot complica. De exemplu, dacă imobilul a fost trecut ulterior pe numele ambilor soți, dacă au fost făcute investiții importante din bani comuni sau dacă există acte care arată intenția de a transforma locuința într-un bun comun, instanța poate analiza diferit situația.
Ce spune momentul dobândirii
Momentul în care a fost dobândită proprietatea este esențial. Bunurile pe care o persoană le avea înainte de căsătorie sunt, în general, bunuri proprii. Dacă unul dintre soți a primit o casă de la părinți înainte de căsătorie, acea locuință rămâne, de regulă, în patrimoniul său personal.
În cazul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, regula generală este că acestea pot intra în comunitatea de bunuri, însă există excepții importante. Donațiile și moștenirile primite de unul dintre soți sunt, în mod obișnuit, considerate bunuri proprii, chiar dacă au fost primite în perioada căsătoriei.
Cu alte cuvinte, simplul fapt că un soț primește o casă de la părinți în timpul căsătoriei nu înseamnă automat că celălalt soț dobândește drepturi asupra acelei case. Contează foarte mult cum este redactat actul și cine este menționat ca beneficiar.
O resto si pe aver rig
