Dozarea și amestecarea miceliului cu substratul: O rată uzuală de însămânțare este de 2–5% din greutatea substratului umed în miceliu. Asta înseamnă ~i100–200 g miceliu per 5 kg substrat umed (sau ~1 kg miceliu la 20–50 kg substrat, în funcție de cât de repede doriți colonizarea). O doză de ~5% va coloniza considerabil mai rapid decât 2%, deci dacă aveți suficient miceliu, folosiți o cantitate mai aproape de limita superioară; veți reduce riscul de contaminare prin viteza de ocupare a substratului de către Pleurotus. Metoda de amestec: puteți amesteca direct miceliul cu întregul volum de substrat sau puteți aplica strat cu strat. Într-o cădiță sau pe o prelată curată, întindeți substratul pasteurizat (paiele sau rumegușul) într-un strat de ~10 cm și presărați uniform o parte din miceliu deasupra, apoi iar substrat și iar miceliu, în straturi alternante, până terminați totul. Apoi realizați amestecul general răscolind tot materialul astfel încât miceliul să fie distribuit cât mai omogen. Aveți grijă să nu compactați foarte tare substratul în această etapă – trebuie să rămână afânat, cu miceliul bine împrăștiat.
Umplerea sacilor sau recipientelor: Pregătiți saci de plastic rezistenți (polipropilenă) de 5–15 kg capacitate pentru a introduce compostul însămânțat. Dimensiunile populare sunt saci de ~30×60 cm ce pot ține ~10 kg substrat umed. Puneți amestecul de substrat cu miceliu în sac, compactând ușor pe măsură ce umpleți, pentru a elimina pungile mari de aer, dar fără a tăbăci materialul (o compactare exagerată ar exclude complet aerul și ar încetini colonizarea). Leagă sacul strâns la gură cu sfoară sau bandă adezivă rezistentă. Dacă folosiți alt tip de recipient (lădițe de plastic/tăvi sau borcane de sticlă pentru rumeguș sterilizat), umpleți-le în mod similar, lăsând totuși 1–2 cm liber la margine pentru aer.
Perforarea pentru aer și puncte de fructificare: Imediat după umplere și legare, faceți orificii în folie. Pentru sacii de pleurotus, este standard să se facă tăieturi mici pe toată suprafața, pe unde ciupercile vor ieși ulterior. Folosiți un cuțit ascuțit sau bisturiu dezinfectat și realizați incizii de ~0,5–1 cm lungime, la distanțe de ~10–15 cm una de alta, pe toate părțile sacului Aceste găuri au dublu rol: permit un ușor schimb de gaze în perioada de incubare (prevenind acumularea excesivă de CO₂ în interior) și, ulterior, vor fi locurile prin care se vor forma și vor ieși corpurile fructifere (ciupercile). În cazul altor recipiente, asigurați-vă că există orificii (ex.: dați găuri în capacele borcanelor, descoperiți lădițele și acoperiți-le cu folie perforată, etc.). După perforare, ștergeți din nou suprafața exterioară a sacilor cu o soluție de clor diluat (pentru a omorî eventualii spori de mucegai de pe folie) și mutați sacii în spațiul de incubare.
Incubarea inițială: Aranjați sacii însămânțați vertical (în picioare) pe rafturi sau agățați de tavan cu sfoară, astfel încât orificiile făcute să nu fie obturate și aerul să poată circula în jurul fiecărui sac. Etichetați sacii cu data însămânțării și soiul (dacă cultivați mai multe tulpini) pentru a monitoriza mai ușor evoluția. În primele 1–2 zile de la însămânțare, miceliul începe să se acomodeze cu substratul; mențineți condițiile optime de incubare descrise mai sus (căldură moderată, umiditate, întuneric, fără aerisire). Veți observa după ~4–5 zile mici pete albe de miceliu extinzându-se de la boabele însămânțate în masa de paie/rumeguș. În 10–14 zile, sacul ar trebui să devină complet albicios la interior, semn că miceliul a colonizat substratul în întregime. Aceasta încheie faza de incubare și anunță că sacii sunt gata de trecut în condiții de fructificare.
3. Incubarea – Etapa Cheie pentru O Recoltă Bogată
În această etapă, sacii insămânțați sunt lăsați într-un mediu controlat, unde miceliul se dezvoltă și colonizează substratul.
Parametrii esențiali:
Temperatura: 20-22°C
Durată: 10-15 zile (în funcție de specie)
Umiditate: 65-70%
Ventilație: minimă, pentru a menține condiții de semiaerobioză
Lumina: nu este necesară
După 18-20 zile, sacii trebuie să fie complet albi, iar miceliul să fie răspândit uniform. Acesta este semnul că perioada de incubare s-a încheiat și că urmează faza de fructificare.
4. Fructificarea și Recoltarea Ciupercilor
Fructificarea începe odată cu apariția primordiilor și necesită un soc termic pentru a stimula dezvoltarea ciupercilor. Acesta se face prin scăderea temperaturii:
De la 21°C la 8-9°C timp de 3-4 zile, sau
La 3-4°C timp de 24 de ore, după care se revine la temperatura optimă de 12-15°C.
În această fază, lumina devine esențială pentru dezvoltarea ciupercilor. Se recomandă 8-10 ore de lumină artificială pe zi, folosind neoane reci cu tentă albastră. De asemenea, este necesară o ventilație alternantă pentru a evita acumularea de spori, care pot favoriza infecțiile.
Recoltarea
Pe parcursul a 40-50 de zile, ciupercile se recoltează în 3-4 valuri. Un sac de 13-15 kg poate produce 4-6 kg de ciuperci pe ciclu. Dacă ai toate dotările necesare, poți obține 5 cicluri de cultură pe an sau chiar 6-7 cicluri, dacă ai o cameră separată de incubare.
Întreținerea culturii presupune monitorizarea și ajustarea parametrilor de creștere pe parcursul ciclului, precum și prevenirea problemelor (boli, dăunători, carențe de mediu). Vom aborda separat îngrijirea în perioada de incubație și în perioada de fructificare, apoi vom discuta despre măsuri de prevenire a infecțiilor și dăunătorilor.
O resto si pe aver rig
