Odată ce treceți la fructificare, ventilația devine esențială. Ciupercile eliberează CO₂ și, dacă acesta se acumulează, veți observa cum picioarele devin alungite, subțiri, iar pălăriile rămân mici – semn clasic de lipsă de aer proaspăt. Pentru a evita acest lucru, asigurați un aport regulat de oxigen: aerisiți încăperea de 3–4 ori pe zi câteva minute (deschideți ferestre/ule uși) sau instalați un mic ventilator cu temporizator pentru a introduce/extrage aer. Ideal, mențineți o circulație ușoară a aerului, nu curenți puternici direcți spre saci (care ar usca ciupercile). Un sistem simplu este să aveți orificii de admisie și evacuare a aerului prevăzute cu plasă (împotriva insectelor) și, eventual, un ventilator de baie pentru extracție forțată câteva minute la fiecare oră. Monitorizați aspectul ciupercilor: ele sunt cel mai bun indicator al calității aerului.
Lumina: Pleurotus nu necesită lumină pentru creșterea miceliului (incubația poate fi în întuneric complet). Însă pentru fructificare, lumina este un factor de mediu ce influențează formarea și pigmentarea pălăriilor. Nu este nevoie de lumină intensă; o iluminare difuză ~8 ore pe zi este suficientă. De exemplu, puteți folosi un tub fluorescent sau bec LED alb-cald, plasat astfel încât să ofere hundreds lumeni (nu este necesară măsurarea exactă, ci doar asigurarea că nu e întuneric total). Lumina naturală indirectă într-un beci cu fereastră sau într-o seră umbrită poate funcționa de asemenea. Evitați lumina solară directă pe saci, deoarece supraîncălzește și usucă substratul. Ciupercile expuse la o lumină moderată vor dezvolta pălării mai colorate și mai robuste, pe când în întuneric tind să fie palide și deformate. Așadar, asigurați lumină ambientală în camera de fructificare; un temporizator pentru lămpi poate ajuta la menținerea unui ciclu zi/noapte constant.
Spațiul de cultură și igiena generală: Alegeți un spațiu potrivit pentru amplasarea culturii: de preferat un beci, garaj, șopron sau o seră mică – undeva unde puteți controla ușor temperatura și umiditatea. Spațiul trebuie să aibă suprafețe lavabile (pereți din beton, faianță sau plastic; podea din beton sau pământ ud acoperit cu folie), pentru a putea menține curățenia și umiditatea. Este nerecomandat să creșteți Pleurotus în interiorul casei/apartamentului (în camere de locuit), deoarece în perioada de fructificare ciupercile eliberează un număr mare de spori ce pot provoca alergii (tuse, iritații) și, în plus, umiditatea ridicată necesară poate favoriza mucegaiul pe pereți. Așadar, separați cultura de spațiul de locuit. Indiferent de locație, igiena este crucială: înainte de a aduce sacii însămânțați, curățați și dezinfectați încăperea (cu o soluție de clor 1-2%, var sau alte dezinfectante) pentru a porni de la un mediu cât mai lipsit de spori nedoriți. Dacă lucrați frecvent în spațiul de cultură, purtați o mască de protecție respiratorie (mai ales la recoltare, când sporii sunt eliberați în aer) și mănuși când manipulați substratul, atât pentru propria protecție, cât și pentru a preveni introducerea de germeni în cultura de ciuperci.
2. Însămânțarea cu Miceliu
Miceliul trebuie cumpărat numai de la stații acreditate, cu certificat de calitate. Insămânțarea se realizează amestecând substratul cu miceliu în proporție de 2,5 – 4% din greutatea umedă a materialelor.
Pentru o cultură sănătoasă, este esențial să se respecte următorii parametri:
Temperatura substratului: 21 – 24°C
Umiditate: 75 – 80%
pH: 5 – 7
După amestecare, substratul este plasat în saci perforați, de obicei cu dimensiunile de 70-100 cm înălțime și 25-30 cm diametru.
Inocularea reprezintă introducerea și distribuirea miceliului (cultura de Pleurotus încolțită pe suport nutritiv, adesea cereale) în substratul pregătit. Miceliul comercial de Pleurotus vine de obicei sub formă de miceliu pe boabe (grâu, sorg etc. colonizate de ciupercă) ambalat în pungi. Asigurați-vă că ați achiziționat miceliu de calitate, de la un producător de încredere, și că acesta este proaspăt (ideal, utilizat înainte de data de expirare și păstrat la frigider până la utilizare). O dată ce substratul (paiele/rumegușul) s-a răcit după pasteurizare la ~20–25°C, puteți trece la însămânțare. Iată pașii principali:
Pregătirea zonei de lucru: Efectuați inocularea într-un mediu cât mai curat, ferit de curenți de aer. Închideți ferestrele pentru a minimiza circulația prafului. Dezinfectați suprafața pe care veți lucra (de exemplu, o masă sau podeaua) folosind alcool sanitar sau o soluție cu clor. Purtați haine curate, mască și mănuși de unică folosință. Miceliul este vulnerabil la competitori până se „instalează” în substrat, deci condițiile aseptice vor spori șansele de reușită.
Pregătirea miceliului pentru inoculare: Scoateți punga de miceliu din frigider cu câteva ore înainte, pentru a ajunge la temperatura camerei (astfel evităm condensul și fragilizarea miceliului la amestecare). Desfaceți punga de miceliu cu grijă, folosind un cuțit sau foarfece sterilizate (trecute prin flacără sau dezinfectate cu alcool). Miceliul pe boabe formează de obicei un bloc dens; sfărâmați-l ușor cu mâinile (peste punga închisă) sau într-un vas steril până când boabele colonizate se separă. Vreți ca miceliul să fie desfăcut în bucăți mici, deoarece bucățile mici se distribuie mai uniform și vor coloniza substratul mai repede.
O resto si pe aver rig
