Pentru cine are efectiv o situație de teren fără acte, drumul corect începe cu câteva întrebări simple și incomode. Din ce an curge posesia? Terenul a fost sau nu înscris în cartea funciară? Există un proprietar tabular? Vorbim de domeniu privat sau de domeniu public? Ai acte din care să rezulte stăpânirea efectivă? Ai martori credibili care pot acoperi perioada necesară? Fără aceste răspunsuri, orice discuție despre uzucapiune rămâne la nivel de presupunere. Dacă litigiul ajunge în instanță, Codul de procedură civilă spune că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.
Un alt punct care merită spus fără ocol este acesta: uzucapiunea nu „fabrică” proprietate din nimic. Ea sancționează, în anumite limite și sub condiții stricte, pasivitatea proprietarului și consolidează o stare de fapt lungă, vizibilă și stabilă. Tocmai de aceea legea cere posesie utilă și tocmai de aceea nu acceptă clandestinitatea, violența, precaritatea sau bunurile scoase din circuitul civil general, cum sunt cele din domeniul public. La fel, tot de aceea, Înalta Curte a insistat că trebuie respectată legea aplicabilă la data începerii posesiei; nu poți amesteca reguli noi cu situații vechi doar pentru că termenul pare mai avantajos.
O resto si pe aver rig
