Folosești apă decantată la temperatura camerei. Dacă ai, apa de ploaie sau apa din zăpadă topită e considerată foarte bună, pentru că e mai bine oxigenată. Dar și apa obișnuită e suficientă dacă e curată.
Greșeala clasică este să le îneci. Semințele au nevoie și de oxigen. Nu le pui în borcan plin. Volumul de apă ar trebui să fie aproximativ egal cu volumul semințelor, iar dacă sunt multe, le înfășori în cârpă de bumbac sau tifon, umezit, nu scufundat.
Durata depinde de mărime. Fasolea și mazărea, de exemplu, se înmoaie 12–24 de ore, iar la fiecare 5–6 ore schimbi apa. Semințele mici, ca busuioc, roșii, varză, ridiche, pot sta doar 6–8 ore într-un material umed. Atât le ajunge ca să pornească procesele interne.
Stimulentele. Funcționează, dar nu în concentrații „după ureche”
În loc de apă simplă, unii folosesc soluții biologic active. Aici intră atât produse din comerț, cât și soluții din gospodărie.
Stimulentele populare din comerț sunt de tipul Epin, Zircon, Energen, acid succinic și altele. Ele pot ajuta la germinație, la rădăcini mai bune și la o toleranță mai mare la stres. Dar au o regulă dură: se folosesc strict conform instrucțiunilor. Dacă „pui mai mult ca să fie mai bine”, poți obține efect invers.
Mai există și fertilizanți organominerali cu humate și aminoacizi, folosiți la răsaduri, care se folosesc tot ca soluție de înmuiere, în doze precise.
O resto si pe aver rig
