Sunt oameni care trec prin viața noastră aproape fără să-i observăm și oameni care, printr-un gest mic, rămân în amintire ani întregi. O femeie însărcinată avea să înțeleagă acest lucru într-o zi aparent obișnuită, în timpul unei călătorii cu autobuzul.
O după-amiază aglomerată și un gest făcut din inimă
Era însărcinată în luna a șaptea și se întorcea acasă după o zi obositoare. Autobuzul era plin, aerul greu, iar la fiecare stație urcau tot mai mulți oameni. Culoarul devenise neîncăpător, iar fiecare frână o obliga să își caute din nou echilibrul.
Simțea oboseala în picioare și o presiune tot mai apăsătoare în spate, dar încerca să își păstreze calmul. Își repeta în gând că mai are doar câteva stații și că trebuie să reziste până acasă.
La un moment dat, în autobuz a urcat o femeie în vârstă. S-a oprit lângă ușă, a privit în jur și a părut să caute un loc liber. Nimeni nu s-a ridicat. Unii pasageri priveau în telefoane, alții se uitau pe geam, iar alții evitau pur și simplu să observe ce se întâmplă lângă ei.
O resto si pe aver rig
