Este recomandat ca materialele mai mari să fie mărunțite înainte de a fi puse în compostor, pentru a grăbi descompunerea. De asemenea, compostul trebuie să fie menținut umed, dar nu ud. În toamnele secetoase, poate fi stropit periodic cu apă sau cu infuzii din plante precum urzica sau coada-calului, ori chiar cu „ceai de compost” – o soluție concentrată obținută din compost fermentat.
Pentru a evita acidifierea excesivă a masei compostate, în special dacă aceasta conține resturi fermentate sau fructe căzute, este bine să se adauge cenușă de lemn, făină de dolomită, cretă măcinată sau făină de rocă fosfatică. Aceste adaosuri reglează pH-ul și îmbunătățesc conținutul mineral. Făina de rocă, spre exemplu, aduce fosfor, calciu, magneziu și oligoelemente esențiale pentru sănătatea plantelor.
Pe perioada iernii, compostul nu trebuie lăsat descoperit. Pentru a proteja bacteriile benefice, ciupercile și râmele, compostul se acoperă cu un strat de paie, iarbă cosită sau chiar cu o bucată de material textil natural, cum ar fi sacul de iută sau pânza groasă. Astfel, procesul de fermentație încetinește, dar nu se oprește complet. La venirea primăverii, masa începe din nou să „lucreze”, iar până la vară compostul este gata de utilizat.
Dacă spațiul este limitat sau materialele sunt în exces, compostul poate fi pregătit și în saci din plastic rezistent. Resturile se așază stratificat, se umezesc, se elimină aerul, iar sacul se închide bine. Acest compost anaerob se formează mai rapid și necesită mai puțin efort.
Compus cu atenție, bine echilibrat și protejat corespunzător, compostul de toamnă devine una dintre cele mai valoroase resurse pentru un sol fertil și sănătos în sezonul următor.
O resto si pe aver rig
