Dacă frunzele se îngălbenesc în iunie, prima cauză de verificat este lipsa apei. A doua este solul sărac. A treia este soarele prea puternic, mai ales în curțile unde planta stă toată ziua într-un loc încins, lângă zid, gard de tablă sau beton. Leușteanul suportă soarele, dar în verile foarte calde merge mai bine într-un loc cu lumină multă dimineața și umbră ușoară după-amiaza.
Dacă tufa este veche și nu mai crește bine, problema poate fi rădăcina îmbătrânită sau solul epuizat. Leușteanul este plantă perenă și poate sta ani la rând în același loc, dar după o perioadă lungă tufa se îndesește, iar pământul din jur sărăcește. Primăvara sau toamna, planta poate fi divizată și mutată într-un loc cu pământ mai bun. În iunie nu este momentul ideal pentru mutare, mai ales pe căldură, dar se poate ajuta planta cu apă, compost și mulci până la sezonul potrivit.
Pentru cei care vor o soluție lichidă, se poate folosi macerat de urzică bine diluat, o dată la două-trei săptămâni, turnat la rădăcină, nu pe frunze. Nu se folosește concentrat, pentru că poate arde planta și poate încărca solul. În gospodării, soluția aceasta este folosită des pentru plantele care au nevoie de azot și frunze viguroase, dar nu trebuie transformată în abuz. Leușteanul răspunde mai bine la îngrijire constantă decât la tratamente tari puse dintr-o dată.
Cenușa poate fi folosită cu prudență, dar nu este „trucul” principal pentru leuștean. Ea aduce potasiu și poate ridica pH-ul solului, dar dacă este pusă des sau în cantitate mare poate crea dezechilibre. Pentru o tufă matură, o mână mică de cenușă cernută, împrăștiată rar în jurul plantei și udată apoi, poate fi suficientă. Pe solurile deja calcaroase sau alcaline, mai bine se evită.
O resto si pe aver rig
