Istoricul recomandărilor și schimbarea de paradigmă
Restricțiile privind consumul de ouă au apărut cu forță în anii ’60-’70, după ce cercetătorul american Ancel Keys a asociat grăsimile saturate și colesterolul alimentar cu bolile cardiovasculare. Patru decenii—aproape patru decenii—ghidurile americane, inclusiv cele ale American Heart Association, recomandau limitarea la maximum trei-patru ouă pe săptămână. Apoi a venit 2015. Atunci Dietary Guidelines Advisory Committee din SUA a eliminat pentru prima dată limita de 300 mg colesterol alimentar pe zi, recunoscând în documentul oficial că „colesterolul nu este un nutrient de îngrijorare pentru supraconsum”. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a adoptat o poziție similară, fără praguri stricte pentru populație sănătoasă. În România? Ghidurile nutriționale urmate de medicii de familie și nutriționiști se aliniază în general standardelor europene, iar Societatea Română de Nutriție nu recomandă restricții categorice pentru persoanele fără afecțiuni metabolice diagnosticate.
Ceea ce aduce oul fiert pe masă dimineața nu se rezumă la proteine (deși alea-s și ele importante). Gălbenușul conține colină — un nutrient care ajută la reglarea homocisteinei, o substanță al cărei nivel crescut în sânge e asociat cu boli cardiovasculare. Furnizează și vitamina D, implicată în funcționarea endoteliului vascular, adică a stratului interior al vaselor de sânge, și în reglarea tensiunii arteriale. Seleniul acționează ca antioxidant. Radicalii liberi deteriorează pereții vaselor—seleniul le stă în cale. Vitamina B12 susține formarea globulelor roșii și transportul oxigenului. E ca și cum oul ar fi un mic laborator nutrițional—fiecare dintre acești nutrienți lucrează separat, dar efectul cumulat se simte la nivelul întregului sistem circulator.
O resto si pe aver rig
