„Există și oameni de etnie romă care sunt foarte talentați. Nu trebuie să discriminăm. Mama mea este de etnie romă și tatăl meu român. Atât mama, cât și tatăl meu, chiar dacă au etnii diferite, nu contează. Eu mă mândresc și consider că sunt specială prin asta. Nu văd nimic rău în asta”.
Astfel de mărturisiri dau curaj publicului să își revendice propriile rădăcini. Pentru artiști, identitatea devine nu doar un subiect de interviu, ci o parte a repertoriului interior: de la inflexiunile vocii până la felul în care aleg să se exprime pe scenă. În cazul Andrei, combinația de influențe — românească, maghiară și romă — se traduce prin versatilitate, o anume căldură a interpretării și o disponibilitate de a coborî granițele dintre genuri.
Publicul răspunde acestor confesiuni cu empatie: poveștile despre familie, limbă și tradiții creează punți. Iar când un artist spune „eu sunt și, și”, mulți descoperă că se pot regăsi în această formulă deschisă a identității.
O resto si pe aver rig
