Semnele că duci lipsă de conexiune pot fi discrete: te surprinzi întrebându-te „Mai sunt iubibilă?”, eviți atingerile prietenești, îți vine mai greu să ceri ajutor. Observarea acestor indicii nu este un verdict despre valoarea ta, ci un semnal blând că ai nevoie de mai multă prezență împărtășită.
Ce poți face, concret: practică discuții lente și atente, acordă-ți timp cu oamenii în fața cărora te simți în siguranță, caută contexte cu atingere permisivă și non-romantică (de exemplu, îmbrățișări între prieteni, dans, ateliere creative), reia treptat contactul cu propriul corp prin mișcare conștientă.
Respectarea propriului ritm e crucială. Uneori, o perioadă de singurătate aleasă conștient reface resursele emoționale; alteori, inițierea unor relații noi e exact impulsul de care ai nevoie. Ambele variante sunt valide, atâta timp cât te simți în control.
O resto si pe aver rig
