v
4) Vânzarea casei primite și cumpărarea unei alte locuințe. Dacă imobilul primit de la părinți (bun propriu) a fost vândut, iar banii au fost folosiți pentru a cumpăra o altă casă, principiul este că valoarea înlocuiește bunul. Noua locuință poate fi considerată bun propriu în măsura în care a fost achiziționată din aceiași bani. Dacă s-au adăugat și fonduri comune, apare o coproprietate mixtă: partea corespunzătoare sumei proprii rămâne a soțului donatar, iar diferența, plătită din bani comuni, se împarte.
5) Înscrierea în cartea funciară. Mențiunile din cartea funciară sunt importante, dar nu întotdeauna decisive. Chiar dacă apare trecut un singur soț ca proprietar, natura bunului este dată de actul de dobândire și de regimul matrimonial. În oglindă, trecerea ambilor soți poate indica o donație comună sau o achiziție din bani comuni.
6) Rate, credite, îmbunătățiri. Când locuința este bun propriu al unuia dintre soți, dar ratele, impozitele ori renovările au fost acoperite din veniturile amândurora, la divorț se pot cere compensări pe baza chitanțelor, transferurilor bancare, devizelor ori expertizelor care dovedesc sporul de valoare.
7) Cum documentezi situația. Pentru a clarifica statutul casei sunt utile: contractul de donație sau actele de moștenire, eventual convenția matrimonială, extrasul de carte funciară, facturi/contracte de lucrări, extrase de cont și orice înscrisuri ce indică proveniența fondurilor.
O resto si pe aver rig
