Un alt element esențial este regimul matrimonial convențional. Dacă înainte ori în timpul căsătoriei soții au încheiat la notar o convenție (de pildă, separația de bunuri sau o comunitate convențională cu reguli diferite), partajul se va face potrivit acelor clauze.
Situații frecvente la partaj și nuanțe importante
1) Donație către un singur soț. În această situație, casa rămâne în patrimoniul exclusiv al soțului donatar. Celălalt soț poate, totuși, solicita o despăgubire pentru investițiile comune (modernizări, extinderi, rate sau credite achitate din bani comuni) care au crescut valoarea locuinței. Nu devine coproprietar, dar poate avea un drept de creanță.
2) Donație către ambii soți. Imobilul este comun și, la divorț, se poate împărți în cote (de regulă egale, dacă nu se dovedește o contribuție diferită). Partajul se poate face amiabil, la notar, sau în instanță, dacă există neînțelegeri privind cotele sau compensările (sultele).
3) Moștenire intrată în timpul căsătoriei. O casă moștenită de un singur soț este, de regulă, bun propriu. Ca și în cazul donației, lucrările și cheltuielile făcute din bani comuni pot genera pretenții de rambursare pentru soțul neproprietar.
4) Vânzarea casei primite și cumpărarea unei alte locuințe. Dacă imobilul primit de la părinți (bun propriu) a fost vândut, iar banii au fost folosiți pentru a cumpăra o altă casă, principiul este că valoarea înlocuiește bunul. Noua locuință poate fi considerată bun propriu în măsura în care a fost achiziționată din aceiași bani. Dacă s-au adăugat și fonduri comune, apare o coproprietate mixtă: partea corespunzătoare sumei proprii rămâne a soțului donatar, iar diferența, plătită din bani comuni, se împarte.
O resto si pe aver rig
