Cadoul şi seara balului
Am decis să-i împlinesc dorinţa: i-am pus în mâini două bilete şi, când şi-a dat seama, a izbucnit în lacrimi. „Mamă…” a spus ea, iar când i-am confirmat: „Mergem la bal.”, reacţia a fost aceeaşi inocentă şi fericită de atunci când era copil: „Serios?” — „Serios.”
Pregătirile au fost pline de emoţie şi atenţie la detalii — rochia aleasă, aranjamente pentru accesibilitate, rujul care să o facă să se simtă frumoasă. Când s-a luminat sala, Nora a intrat cu demnitate, salutată de unii colegi, ignorată de alţii. Atmosfera era amestecată: muzică, lumini, râsete, şoapte.
La un moment dat, unul dintre cei mai populari băieţi din liceu s-a apropiat şi i-a cerut Norei să danseze. Reacţia iniţială a multora dintre elevi a fost o serie de şopte şi chicoteli nervoase. Erau obligaţi de stereotipuri şi de incomoditatea faţă de ceea ce nu înţelegeau.
O resto si pe aver rig
