Pentru partea din comerț, schema bună este: starter cu fosfor la plantare, NPK echilibrat înainte de flori, calciu-bor la flori, azotat de calciu la primele fructe, potasiu ridicat la creșterea fructelor, sulfat de potasiu sau monofosfat de potasiu spre coacere, magneziu doar dacă apar semne clare de lipsă.
Cea mai mare greșeală este să hrănești roșia după un singur simptom. Frunza galbenă nu înseamnă automat azot. Putregaiul apical nu înseamnă automat lipsă de calciu în sol. Fructele mici nu înseamnă automat lipsă de îngrășământ. Uneori problema este apa. Alteori rădăcina. Alteori arșița. Alteori excesul de zel.
Roșia bună se face din echilibru. Sol hrănit, udare constantă, rădăcină sănătoasă, calciu la timp, potasiu când fructele cresc și drojdie doar ca ajutor, nu ca rețetă minune.
O resto si pe aver rig
