Nu se pune drojdie în fiecare săptămână. Nu se pune drojdie cu zahăr mult în sol uscat. Nu se stropește pe frunze în arșiță. Nu se amestecă drojdia cu cenușă, zeamă bordeleză, sulfat de cupru, insecticide sau îngrășăminte minerale concentrate. Și, mai ales, nu se folosește drojdia ca scuză pentru lipsa fertilizării reale.
O schemă echilibrată pentru 10 litri de apă, în gospodărie, arată așa:
Prima aplicare, la 10–14 zile după plantare: 100 g drojdie proaspătă, 2 linguri zahăr, 1 litru apă călduță, fermentare 2–3 ore, completare la 10 litri, 0,5 litri la plantă.
A doua aplicare, la începutul legării fructelor: aceeași rețetă, dar numai dacă plantele sunt sănătoase și nu au exces de frunze. Se poate merge până la 1 litru la plantă la tufele mari.
Ultima aplicare, când primele fructe cresc bine: doar dacă planta are nevoie de impuls. După această etapă, nu mai are rost drojdia. Cultura intră pe calciu, potasiu, apă constantă și aerisire.
Pentru partea naturală, schema bună este: compost înainte de plantare, drojdie după prindere, urzică înainte de flori, tătăneasă după legare, cenușă rar în perioada de fructificare, mulci permanent și udare constantă.
O resto si pe aver rig
