O variantă mai blândă, bună pentru grădinile mici, este rețeta cu drojdie și cenușă, dar nu amestecate direct în aceeași găleată. Într-o zi se aplică drojdia. După 5–7 zile se poate aplica o infuzie slabă de cenușă, pentru potasiu. Cenușa este alcalină și bogată în săruri; dacă o combini la întâmplare cu alte soluții, poți dezechilibra solul.
Pentru cenușă, rețeta sigură este: 150–200 g cenușă curată de lemn la 10 litri de apă. Se lasă 24 de ore, se amestecă, apoi se folosește lichidul limpede. Se aplică 0,5 litri la plantă, o dată la 2–3 săptămâni, în perioada de formare și creștere a fructelor. Nu se folosește cenușă din PAL, lemn vopsit, carton ars, plastic sau resturi menajere. Doar cenușă curată de lemn.
Maceratul de urzică este bun la începutul culturii, când roșiile au nevoie de creștere. Se pune 1 kg de urzică verde tocată în 10 litri de apă și se lasă 7–10 zile la fermentat, amestecând zilnic. Mirosul este puternic. Pentru udare, se diluează 1 litru de macerat la 10 litri de apă. Se aplică 0,5 litri la plantă. Se folosește înainte de înflorire și cel mult la începutul legării fructelor. După aceea, prea mult azot împinge planta spre frunze, nu spre roșii.
Maceratul de tătăneasă este mai potrivit pentru perioada de fructificare, pentru că aduce mai mult potasiu decât urzica. Rețeta este asemănătoare: 1 kg plantă verde la 10 litri de apă, fermentare 7–10 zile, diluare 1:10 la udare. Se aplică la 2–3 săptămâni, când fructele cresc. Nu se toarnă pe frunze și nu se folosește nediluat.
Compostul matur rămâne baza naturală. Se pune înainte de plantare, 3–5 kg pe metru pătrat, încorporat ușor în sol. La plantare se poate adăuga și o mână de mraniță bine descompusă în groapă, amestecată cu pământ, nu lipită direct de rădăcină. Gunoiul proaspăt nu se pune la roșii. Arde rădăcina, aduce exces de azot și crește riscul de boli.
Cojile de ou pot fi folosite, dar fără iluzii. Nu repară rapid putregaiul apical. Calciul din coji se eliberează lent, mai ales dacă nu sunt măcinate fin. Cel mai bine se spală, se usucă, se macină și se pun în compost sau în sol cu mult timp înainte. Pentru o urgență de calciu, coaja de ou nu este tratament.
În comerț, programul trebuie construit pe compoziții, nu pe nume de brand. Pe ambalaj trebuie urmărit raportul NPK și prezența microelementelor. La roșii, nu se merge tot sezonul cu același îngrășământ. Planta are nevoi diferite.
Înainte de plantare, solul are nevoie de materie organică și fosfor. Fosforul ajută rădăcina, dar se mișcă greu în sol, deci trebuie pus aproape de zona rădăcinilor. Se poate folosi compost matur și, dacă solul este sărac, un îngrășământ de bază de tip NPK cu fosfor mai ridicat, de exemplu 10-20-10 sau apropiat. Doza se adaptează după etichetă. Pentru grădină, mai bine mai puțin și repetat corect decât mult din prima.
O resto si pe aver rig
