A rămas pentru prima dată fără replică.
Și a plecat.
Lunile care au urmat au trecut mai repede decât mi-aș fi imaginat.
Actele s-au finalizat, viața s-a reașezat, iar liniștea a început să capete formă concretă.
Mi-am închiriat un apartament mic, luminos, cu ferestre mari și fără tensiuni în aer.
În prima dimineață acolo, cafeaua a avut un gust diferit.
Nu pentru că era mai bună.
Ci pentru că nimeni nu-mi spunea când, cum sau de ce trebuie să o beau.
Am privit noul card din portofel și am zâmbit fără grabă.
Nu era doar un simbol financiar.
Era dovada că, în sfârșit, viața mea îmi aparținea din nou.
O resto si pe aver rig
