— Cum adică?
— Apartamentul pe care îl închiriez în centru. Contractul expiră luna viitoare.
— Tată…
— Nu am terminat.
Vocea lui era calmă, dar hotărâtă, fără loc pentru negocieri.
— Andrei se va muta acolo. Fără chirie timp de un an.
Am rămas fără aer; cuvintele lui au avut greutatea unui verdict eliberator.
— Bunicule…
— Lasă-mă să termin.
S-a uitat drept la mine, ca și cum ar fi vrut să-mi dea înapoi o parte din viață pe care o cedasem altora.
— Un an în care să strângi bani. Un an în care să te gândești la viitorul tău, nu la problemele tuturor celorlalți.
Mama a izbucnit în lacrimi din nou, vocea ei pierdută între durere și teamă.
O resto si pe aver rig
