Porțiile erau moderate. Se mânca de foame, nu de poftă. Nu exista obiceiul de a „umple farfuria”. Oamenii știau intuitiv să se oprească înainte de a se simți plini. Multe gospodine spuneau că „trebuie să lași loc și pentru muncă”, semn că hrana era văzută ca sursă de energie, nu ca plăcere.
Ritmul meselor era clar. Dimineața devreme, o cană de lapte cald, un colț de pâine sau o felie de brânză. La prânz, mâncarea cea mai consistentă, de obicei o ciorbă sau o tocăniță. Seara, o masă ușoară: legume, fructe sau mămăligă cu zer. Nu se mânca după apusul soarelui. În satele de câmpie, oamenii stăteau la masă în familie, cu un respect aproape ritualic pentru hrană.
O resto si pe aver rig
