În satele românești mai trăiesc oameni care au prins un secol de viață. Mulți dintre ei nu știu ce e colesterolul, nu au văzut vreodată o farmacie și nu au avut nevoie de pastile pentru tensiune. Secretul lor nu stă într-o dietă sofisticată sau într-un supliment-minune, ci în felul firesc în care au mâncat și au trăit.
Alimentația lor era simplă, locală și echilibrată. Nu exista conceptul de „superaliment”, dar fiecare ingredient avea un rost. Legumele erau crescute în grădină, fără îngrășăminte chimice. Într-o oală de lut se găseau adesea fasole, ceapă, usturoi, morcovi, sfeclă, varză și cartofi. Toate veneau din pământul propriu, iar gustul era completat de o lingură de ulei de floarea-soarelui presat la rece, făcut în sat.
Mămăliga era prezentă la aproape fiecare masă. Din porumb curat, măcinat la moară, era considerată hrana de bază, ușor de digerat și sățioasă. În zonele de deal și munte, bătrânii combinau mămăliga cu lapte acru sau brânză, iar în perioadele de post o mâncau cu legume coapte sau murături. Un sondaj realizat în 2023 de Institutul de Bioresurse Alimentare a arătat că persoanele de peste 80 de ani din mediul rural consumă de patru ori mai multe legume și de două ori mai puțină carne decât cei din mediul urban.
O resto si pe aver rig
