„Îmi pare rău.”
Am citit.
Apoi am șters.
Nu pentru că nu ar fi contat.
Ci pentru că venise prea târziu.
M-am ridicat și am intrat în casă.
Am deschis larg geamurile.
Aerul proaspăt a pătruns încet, ca o promisiune.
În ziua aceea, n-a fost nicio petrecere.
Dar a fost ceva mai important.
A fost ziua în care, în sfârșit, mi-am apărat viața.
Și nu am mai lăsat pe nimeni să mi-o ia.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
