Atunci a priceput că ceva era serios în neregulă.
L-au împins într-o dubă fără niciun însemn. Ușa s-a trântit cu ecou. Motorul a răcnit și a pornit.
„Vreți să-mi spuneți pentru ce sunt arestat?”, a întrebat, ținându-și vocea dreaptă, deși inima îi bătea să-i spargă pieptul.
Un jandarm a oftat, obosit.
„Pentru că ați încălcat un ordin direct.”
Drumul până la clădirea de beton, cenușie și rece, a părut nesfârșit. Într-un birou mic, cu pereți scorojiți, unde un calendar cu sfinți atârna strâmb, Radu a aflat, în sfârșit, adevărul.
Cu douăzeci de minute înainte de tot haosul, primise un mesaj criptat de la centrul de control: să continue zborul cu orice preț.
De ce?
Pentru că pista pe care tocmai aterizase nu era „liberă”. Sub ea se afla un depozit vechi de muniție, clasificat. Dacă s-ar fi prăbușit acolo, informația n-ar fi ajuns niciodată la presă. Totul urma să fie îngropat în tăcere.
O resto si pe aver rig
