Metalul rece i-a mușcat încheieturile, iar clinchetul cătușelor i-a bubuit în urechi mai tare decât orice alarmă din cockpit.
Radu nu a ripostat. Nici nu mai avea putere. Coborât pe scara avionului, simțea privirile pasagerilor lipite de geamuri: nedumerite, speriate, unii ținând telefoanele în dreptul sticlei. Cu doar câteva minute înainte îl aplaudaseră. Acum îl urmăreau cum e escortat ca un infractor prins pe loc.
Pe pistă bătea un vânt aspru, tăios, venit dinspre câmp. La marginea aeroportului, mic și uitat de lume, un panou ruginit încă rezista: „Baza Aeriană Deva – Zonă restricționată”.
Radu a ridicat privirea.
O resto si pe aver rig
