Am stins lumina și m-am întins în pat.
Nu mai așteptam nimic.
Doar liniște.
Dar chiar înainte să închid ochii, mi-am șoptit singură, încet:
„Încă sunt aici.”
Și poate că asta este cel mai important lucru.
Nu câți îți spun la mulți ani.
Nu câți te sună.
Nu câți își amintesc.
Ci faptul că, într-o lume care merge prea repede, încă exiști.
Încă respiri.
Încă îți porți povestea mai departe.
Și undeva, chiar dacă nu azi, chiar dacă nu acum, cineva o va auzi din nou.
Dacă vrei, pot să-ți fac:
variantă virală mai scurtă (Facebook)
sau continuare „a doua zi s-a întâmplat ceva neașteptat” (stil serial)
O resto si pe aver rig
