„Doamnă, aceste documente nu au nicio valoare”, spuse el rece. Rosa simți cum îi urcă sângele în obraji. „Sunt semnate de directorul băncii de atunci. Soțul meu și-a depus economiile de-o viață acolo.”
Eduard închise plicul și îl așeză pe biroul recepționerei. „Poate vor valora ceva într-un muzeu. Nu aici.” Și plecă fără să se uite înapoi.
În ziua aceea, Rosa părăsi banca tremurând. Nu de frig, ci de neputință. Pe drum, se opri la o mică cafenea. Scoase plicul și se uită din nou la el. Pe fiecare pagină erau semnături, ștampile și amprente. Dar în lumea lor, acestea nu însemnau nimic.
O resto si pe aver rig
