„Nimic, nimic. De asta îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că nu am cuvinte. De abia mă spăl sus și jos (râde). Atât, nimic! Și m-a întrebat cineva dacă mi-am făcut operații estetice și am spus «da, mi-am pus trei dinți». Sunt un om simplu și îmi place să rămân. Așa m-am născut și așa am să și mor, simplu. Simplu și normal”.
Despre noile generații de actori, privirea ei e lucidă: recunoaște talentul și munca acolo unde le vede, dar remarcă și graba și oboseala timpurie a epocii, în care curiozitatea și dialogul se pierd prea ușor.
„Sunt unii copii chiar talentați și muncitori și merită. Ceea ce este extraordinar pentru că, în general, s-au născut obosiți, s-au născut superficiali, nu mai sunt curioși, nu mai sunt nici interesați și nici interesanți. Nu mai găsești empatie, nu mai găsești un om care să te întrebe «ce-i cu tine, te pot ajuta?». Și atunci de multe ori nu mai regăsesc… și vreau să stau mai mult, să-mi acord mie mai mult timp și mai multă iubire”.
O resto si pe aver rig
