Adriana Trandafir, între scenă și gândul retragerii
Chiar dacă nu a apăsat pe pauză, spune răspicat că triază proiectele. Ideea unei retrageri capătă contur, ca un gest firesc și elegant, o predare a ștafetei făcută la timpul potrivit.
Advertisements
„Nu, nu, nu am pus pe pauză, dar te rog să mă crezi că am început să triez, unu, și în al doilea rând chiar vreau să mă retrag pentru că există un timp pentru toate și îmi doresc să… Măi, dar cine nu vrea să se retragă? Cei care sunt inconștienți nu vor să se retragă. De ce? De ce să nu predau ștafeta elegant, frumos? Aș vrea să am o retragere demnă, frumoasă și, cum să spun, nu mă țin legată de ceea ce am făcut pentru că știu să fac atât de multe și o să fac atât de multe lucruri încât nu vreau să mă țin strâns legat de…”.
Retragere demnă, fără agățare de trecut, cu pofta de a face „atât de multe lucruri” în forme noi – acesta este conturul pe care îl desenează pentru etapa ce urmează.
Ritm de lucru, proiecte independente și timp pentru sine
Zile identice nu există în agenda ei. Repetiții, spectacole, turnee, premiere – încă toate laolaltă – dar cu o disciplină a alegerii învățată în timp: uneori „nu”, alteori „da”, după consultul sincer cu propria inimă.
„Niciodată la fel ca cealaltă. Pentru că încă muncesc, încă am repetiții, spectacole, turnee, premiere, în sfârșit. Dar am început, vorba ta, să le mai triez, să spun și «nu», am învățat să spun «nu». Și am învățat să spun «da» dacă după ce în consult inima, ficatul, sufletul.
O resto si pe aver rig
