El a descris acea voce interioară care, în momente-cheie, minimalizează munca depusă și transformă reușitele în „noroc” sau „coincidență”. Chiar și după proiecte duse la capăt cu profesionalism, reverberațiile îndoielii reapar; e ca și cum mintea ar pune pe pauză bucuria și ar apăsa pe un buton al neîncrederii.
Ce înseamnă sindromul impostorului și cum lovește
Sindromul impostorului nu înseamnă modestie, ci o distorsiune cognitivă care face ca realizările reale să pară nemeritate. Apar comparații permanente, standarde imposibile și o alertă continuă că „ai putea fi descoperit”. În plan emoțional, se instalează frica, anxietatea și perfecționismul rigid. În plan profesional, poate apărea amânarea, autosabotajul sau supramunca — încercarea de a „compensa” un presupus deficit de valoare.
O resto si pe aver rig
