A recunoscut-o dintr-o privire.
Pe fermoar încă atârna un breloc mic de lemn.
Darul Ioanei, făcut la școală.
Nu mai exista nicio îndoială.
Gabriela fusese acolo tot timpul.
La câteva străzi de casă.
Paisprezece ani.
Paisprezece ani în care familia a căutat-o peste tot, fără să știe că era atât de aproape.
În zilele următoare, ancheta a fost redeschisă.
Pentru prima dată, după atâția ani, poliția a început să caute pe bune.
Au fost chemați foști vecini.
Foști chiriași.
Foste angajate.
Și, în cele din urmă, a reapărut și numele Marianei Dumitrescu.
Fosta șefă.
Între timp, își schimbase numele și plecase în alt oraș.
Când au adus-o la audieri, avea părul alb și o privire obosită.
Dar Alina a recunoscut imediat aroganța din ochii ei.
O resto si pe aver rig
