Într-o seară, din tăcerea lungă a camerei, Ana a rostit, aproape rușinat: „Credeam că merit.”
Vasile a tras-o la piept, simplu, fără cuvinte mari.
„Niciodată”, a spus. „Niciodată nu meriți să fii călcat în picioare.”
Au urmat luni grele. Procese. Ședințe de terapie. O vindecare care a venit încet, pas cu pas, ca zăpada care se topește fără grabă, lăsând în urmă pământul să respire.
Și totuși, într-o dimineață, Ana a zâmbit din nou. Nu mult. Dar suficient cât să știi că lumina se întoarce întotdeauna, oricât ar întârzia.
În tot acest timp, Mihai a învățat, mult prea târziu, o lecție banală și tăioasă:
Poți avea bani, putere și o vilă mare — dar când calci pe cineva, s-ar putea să calci pe copilul cuiva. Și atunci… vine nota de plată.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
