Autobuzul a oprit, ușile s-au deschis, iar femeia în vârstă a coborât încet. În urma ei a rămas o emoție greu de explicat. Tânăra nu știa exact ce primise în buzunar, dar înțelesese deja că nu obiectul era cel mai important, ci intenția din spatele lui.
Uneori, un gest mărunt poate schimba felul în care privim o zi întreagă. Nu e nevoie de discursuri, de aplauze sau de recunoaștere publică. Uneori, e suficient ca un om să observe alt om. Să-i răspundă cu grijă. Să-i lase, fără multe cuvinte, sentimentul că binele nu a dispărut din lume.
Într-un autobuz plin, o femeie însărcinată i-a cedat locul unei bătrâne. Iar înainte să coboare, femeia în vârstă i-a lăsat ceva în buzunar, nu ca pe o datorie plătită, ci ca pe un semn. O întâlnire scurtă, un gest discret și o amintire care avea să rămână vie mult timp.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională, iar orice asemănare cu persoane sau situații reale este pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
