Am realizat că atunci când un spațiu pe care-l consideri sigur se zdruncină, nu numai că pierzi confortul prezent, dar ți se reamintește fragilitatea lucrurilor lucrurilor pe care le consideri imuabile. Fiecare colț al librăriei părea să-ascundă acum posibilitatea unei alte rupturi, iar eu am început să privesc cu mai multă precauție, ca un om care a învățat că liniștea poate fi temporară.
Pe măsură ce încercam să-mi adun gândurile, am observat detalii care altădată ar fi trecut neobservate: o copertă decolorată, o notă scrisă cu un creion dispărut, o bandă de hârtie uitată printre pagini. Aceste mici semne păreau să-mi vorbească despre trecere, despre faptul că orice loc, oricât de familiar, e supus change-ului, fie că vine din afară, fie din interiorul nostru.
Așa a început o schimbare subtilă în felul în care am privit munca mea acolo. Nu avea sens să neg sentimentul — ceva se ruptese — dar nici să mă las copleșit complet. Trebuia, pe rând, să recunosc frica, să încerc să o înțeleg și să-mi regăsesc locul în mijlocul cărților care mă învățaseră să cred în stabilitate.
O resto si pe aver rig
