Această liniște avea o calitate protectoare. Părea că timpul se dilată înăuntru, că problemele exterioare nu găseau ușă. Era un loc în care puteam respira fără graba care mă urmărea altundeva, un spațiu în care, pentru câteva ore, lucrurile păreau la locul lor.
Acel calm s-a frânt brusc.
Nu pot numi cu exactitate momentul, nici nu pot reconstitui toate detaliile concrete care au urmat — ceea ce rămâne este senzația: o rupere neașteptată a siguranței, ca o undă care a străbătut aerul cald al librăriei și a lăsat în urmă o tăcere diferită, mai dură.
O resto si pe aver rig
