Nu am pierdut nicio secundă.
M-am ridicat de la masă și m-am pus pe treabă, ca atunci când firma mea era în pragul falimentului și trebuia salvată cu orice preț.
Rece. Clar. Fără emoții.
Am sunat mai întâi la bancă.
Am blocat accesul lui la toate conturile.
Am schimbat parole, semnături, autorizări.
Vocea de la telefon m-a întrebat dacă sunt sigură.
Am răspuns simplu: — Da.
Apoi am contactat avocatul.
Nu oricare — cel care mă ajutase când vândusem firma.
— Alina, e grav?
— Da. Și vreau să rezolvăm azi.
O resto si pe aver rig
