Dar nu era suficient.
Nu voiam doar să mă apăr.
Voiam să pun punct.
Am chemat o firmă de securitate.
Am schimbat toate încuietorile.
Am resetat sistemul de acces.
Am dezactivat codurile vechi.
Apoi am contractat o echipă de mutări.
Ironia nu mi-a scăpat.
Eu plătisem prima mutare. Acum plăteam și ultima.
Le-am dat instrucțiuni clare:
— Toate lucrurile lui Andrei. Absolut tot. Împachetate și scoase din casă.
Nu am păstrat nimic.
Nici haine.
Nici obiecte personale.
Nici amintiri.
Totul a fost dus într-un depozit plătit o lună.
Suficient cât să-și dea seama că nu mai are loc aici.
Pe la prânz, casa era goală de el.
Curată.
Liniștită.
Așa cum fusese în prima zi.
O resto si pe aver rig
