Și, într-un fel, ascundea.
Dar ascundea bunătate.
Am început să plâng.
Nu de supărare.
De rușine.
M-am ridicat și l-am îmbrățișat.
— Data viitoare nu mai faci nimic singur, i-am spus printre lacrimi. Facem împreună.
O săptămână mai târziu, familia aceea a intrat pe poarta casei noastre de la țară.
Copiii alergau…
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
