Anii au trecut. Petrică a crescut. Nu vedea lumea, dar o simțea mai profund decât mulți. A învățat să citească în Braille, să cânte la pian, să simtă culorile cu degetele, iar emoțiile — cu sufletul.
Iar Anya? Nu se măritase, dar nici nu simțea lipsa. Avea brațele pline, casa vie și inima plină. Pentru că uneori, familia nu ți se dă. Ți-o alegi.
Și acel „mamă” spus într-o dimineață de toamnă avea să-i rămână ecou în suflet pentru totdeauna.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
O resto si pe aver rig
