Bătrânul mi-a întins plicul sigilat și mi-a cerut să-l deschid eu. Înăuntru nu era doar un testament, ci o clauză specială: „Cel care va returna aceste acte va primi jumătate din valoarea pământurilor recuperate, drept răsplată pentru cinstea sa”. Nu am vrut să iau nimic, dar omul acela m-a strâns în brațe și mi-a spus că omenia mea i-a redat speranța că lumea nu s-a sfârșit.
O viață nouă clădită pe adevăr
Datorită acelei genți pe care toți au ignorat-o, viața mea s-a schimbat radical. Dar nu banii au fost cea mai mare recompensă, ci faptul că astăzi acel bătrân îmi este ca un bunic. Am învățat că, uneori, destinul își lasă „comorile” la vedere, dar numai cine are inima curată are ochi să le vadă.
O resto si pe aver rig
